AVIZ

referitor la proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic

 

 

         Analizând proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr. 419 din 13.12.2023 și înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr. D1276/13.12.2023,

 

CONSILIUL LEGISLATIV

 

În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, cu completările ulterioare, și al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, cu modificările ulterioare,

Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observații și propuneri:

1. Proiectul de lege are ca obiect stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată, cu modificările ulterioare.

2. Prin conținutul său normativ, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. j), k) și p) și cele ale art. 117 alin. (3) din Constituția României, republicată.

În aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul pentru dispozițiile circumscrise domeniilor prevăzute la art. 73 alin. (3) lit. j) și p) și Camera Deputaților pentru dispozițiile circumscrise domeniilor prevăzute la art. 73 alin. (3) lit. k) și art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală.

Față de cele de mai sus, devin incidente prevederile art. 75 alin. (4) și (5) din Legea fundamentală, referitoare la întoarcerea legii.

3. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.

4. Din punct de vedere al dreptului european, proiectul intră sub incidența reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii, integrate segmentului legislativ - activități de servicii, prezentând, totodată, tangență și cu politica industrială, segmentul legislativ - tehnologia informației, telecomunicații și informatică.

La nivelul dreptului european derivat, prezintă incidență dispozițiile Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), dispoziții europene în raport de care prezentul demers urmărește să asigure un cadru juridic adecvat, din perspectiva implementării lor corespunzătoare în spațiul național, în conformitate cu dispozițiile art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin dispunerea tuturor măsurilor aferente aplicării concrete și efective a normelor europene în această materie.

Sub aspectul compatibilității cu dispozițiile europene incidente, rezultă că prin obiectul de reglementare abordat inițiatorul asigură cadrul normativ necesar implementării dispozițiilor Regulamentului (UE) 2022/2065 prin dispunerea unor măsuri de ordin instituțional prin care este desemnată Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații în calitate de coordonator al serviciilor digitale cu atribuții de supraveghere și de asigurare a respectării regulamentului menționat, precum și cu rolul de punct de contact unic în ceea ce privește aplicarea acestuia, fără a fi omise normele subsumate stabilirii răspunderii contravenționale, corelative faptelor de încălcare a prevederilor europene, inclusiv prin stabilirea cuantumului sancțiunilor contravenționale.

5. Pentru redarea completă a denumirii actului juridic al Uniunii Europene, titlul va fi redat astfel:

„Lege privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale şi de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic”.

6. La art. 1 lit. a), potrivit uzanțelor normative, recomandăm ca partea finală a normei să fie reformulată după cum urmează: „... Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), denumit în continuare Regulamentul”.

La lit. c), având în vedere denumirea stabilită la lit. a) a aceluiași articol, norma va fi redată astfel:

„c) stabilirea altor măsuri necesare pentru aplicarea adecvată a Regulamentului”.

7. La art. 2 lit. a), potrivit uzanțelor normative, expresia „a tuturor instituțiilor sau autorităților care au atribuții” va fi înlocuită cu sintagma „a autorităților și instituțiilor publice cu atribuții”. Recomandăm utilizarea sintagmei „autorități și instituții publice” sau, după caz, a sintagmei „autorități sau instituții publice” și în celelalte situații similare din proiect.

8. La art. 3, pentru fluența și corectitudinea exprimării, propunem ca norma să debuteze astfel: „Art. 3. Prezenta lege se aplică serviciilor intermediare oferite destinatarilor acestora care ...”.

9. Întrucât la art. 4 alin. (1) sunt definite doar expresii, din cuprinsul părții introductive va fi eliminată expresia „termenii și”.

La lit. a), pentru a se asigura unitate terminologică, termenul „Uniunii” se va înlocui prin expresia „Uniunii Europene”. Observația este valabilă în mod corespunzător pentru toate situațiile similare din text.

La lit. c), pentru unitate de redactare cu celelalte litere ale enumerării, recomandăm eliminarea expresiei „reprezintă acea”. Totodată, potrivit art. 38 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că „nu este permisă prezentarea unor explicații prin folosirea parantezelor”, propunem ca partea finală a normei să fie redactată astfel: „..., unde n reprezintă numărul de acțiuni executate în perioada de raportare;”.

La alin. (2), recomandăm revederea sintagmei „În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definițiile prevăzute la art. 3 din Regulament”, ca superfluă. În acest sens, semnalam că regulamentul este un act juridic al Uniunii Europene, cu domeniu de aplicare general, obligatoriu în toate elementele sale, care se aplică direct, imediat și prioritar în statele membre încă de la intrarea în vigoare. Aplicabilitatea directă a regulamentului presupune că acesta se va introduce în mod automat în ordinea juridică națională, fără altă formulă de introducere în dreptul intern, deoarece își păstrează caracterul de instrument juridic al dreptului Uniunii Europene.

10. La art. 5 alin. (2), recomandăm eliminarea sintagmei „în mod obligatoriu”, ca superfluă.

11. La art. 6, pentru un plus de rigoare în exprimare, sugerăm reformularea normei după cum urmează:

„Art. 6. – ANCOM creează, din oficiu, ulterior primirii din partea furnizorului de servicii intermediare a informațiilor transmise potrivit art. 5, un cont individual pentru accesul furnizorului la serviciul „My ANCOM” şi ia măsurile necesare pentru a-i transmite acestuia parola unică de acces”.

         12. La art. 7 alin. (1), potrivit uzanțelor normative, expresia „prevederile art. 8-9” va fi redactată „prevederile art. 8 și 9”.

         Pentru același considerent, propunem ca norma propusă la alin. (2) să debuteze astfel: „(2) Ordinele prevăzute la art. 9 și 10 din Regulament...”. Pe de altă parte, semnalăm că expresia „în conformitate cu prevederile legale în vigoare”, prin caracterul de generalitate, este lipsită de previzibilitate și trebuie reformulată.

         13. La art. 8 alin. (4), se va elimina virgula care precedă verbul „transmite”, iar cuvântul „maxim” va fi eliminat, acesta fiind superfluu. Observațiile sunt valabile și pentru art. 9 alin. (4).

         14. La art. 10, potrivit uzanțelor normative, expresia „art. 8 și art. 9” va fi redactată „art. 8 și 9”, iar denumirea actului normativ va fi redată sub forma „Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.

         În ceea ce privește expresia „normele în vigoare ce reglementează activitatea instituțiilor sau autorităților publice ce dețin atribuții cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate”, apreciem că aceasta este improprie stilului normativ și lipsită de previzibilitate și, ca atare, trebuie reformulată.

         15. La art. 12 alin. (2), pentru precizia textului legislativ, sugerăm înlocuirea expresiei „normelor în vigoare în domeniul protecției datelor cu caracter personal” cu expresia „prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) și ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulație a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare”.

         În ipoteza însușirii acestei observații, la art. 45 alin. (2), partea finală a normei ar urma să fie redată astfel: „... în condițiile Regulamentului (UE) 2016/679 și ale Legii nr. 190/2018, cu modificările ulterioare”.

         16. La art. 13 alin. (1), pentru un plus de rigoare în exprimare, recomandăm ca expresia „poate folosi sprijinul acordat de orice instituție sau autoritate publică” să fie înlocuită cu expresia „poate solicita sprijinul oricărei autorități sau instituții publice”.

         Pentru același considerent, la alin. (2), sugerăm ca expresia „poate solicita acordarea de sprijin și unei entități private” să fie înlocuită cu expresia „poate solicita și sprijinul unei persoane juridice de drept privat”.

17. La art. 18 alin. (1), având în vedere că art. 14 alin. (1) desemnează ANCOM drept coordonator al serviciilor digitale în sensul art. 49 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2022/2065, potrivit căruia „coordonatorul serviciilor digitale este responsabil de toate aspectele legate de supraveghere și de asigurarea respectării prezentului regulament în statul membru respectiv”, pentru a se evita o dublă reglementare, sugerăm eliminarea normei.

În ipoteza însușirii acestei observații, alineatele subsecvente vor fi renumerotate, iar alin. (2), care face trimitere la prevederile alin. (1), va fi modificat în mod corespunzător.

Având în vedere prevederile actualului alin. (4), apreciem că prevederile actualului alin. (3) sunt superflue și că acest element structural poate fi eliminat.

La actualul alin. (4), pentru fluența normei, recomandăm ca expresia „calificarea unui conținut ca fiind ilegal și care este existent în mediul online” să fie reformulată astfel: „calificarea unui conținut existent în mediul online ca fiind ilegal”.

18. La art. 19 alin. (1), se va introduce virgula înaintea sintagmei „precum și”.

La alin. (2), potrivit uzanțelor normative, vor fi eliminate virgulele care încadrează sintagma „cu modificări și completări”. Observația este valabilă și pentru celelalte situații similare din proiect.

19. La art. 20 alin. (3), pentru fluența normei, înainte de cuvântul „coordonatorii” se va introduce prepoziția „cu”, iar virgula care precedă conjuncția coordonatoare „și” se va elimina. De asemenea, având în vedere denumirea de la art. 16 alin. (1), termenul „European” va fi redat cu inițială mică.

La alin. (5), fiind a doua menționare în text a actului normativ, acesta va fi redat astfel: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare”. Observația este valabilă pentru toate celelalte referiri ulterioare la ordonanța respectivă.

20. La art. 21 alin. (2), potrivit uzanțelor normative, expresia „prevăzute de” va fi înlocuită cu sintagma „prevăzute la”. Observația este valabilă și pentru art. 32 alin. (1) pct. 40.

21. La art. 24, pentru un plus de rigoare în exprimare, propunem ca expresia „instituțiilor sau autorităților publice ce dețin atribuții” să fie înlocuită cu sintagma „autorităților sau instituțiilor publice cu atribuții”.

22. La art. 25 alin. (2), pentru fluența normei, sugerăm ca aceasta să debuteze astfel: „(2) ANCOM poate solicita și colaborarea altor autorități sau instituții publice ...”.

23. La art. 28 alin. (2) lit. a), întrucât expresia „al celeilalte persoane în cauză” este lipsită de claritate și previzibilitate, pentru precizia normei, este necesară reformularea acesteia. Observația este valabilă și pentru celelalte situații din cadrul proiectului care vizează „persoana în cauză”.

La alin. (4) teza întâi, norma stabilește conținutul deciziei ANCOM, care cuprinde inclusiv mențiunea privind dreptul de a ataca decizia în contencios administrativ, fără parcurgerea procedurii prealabile, deși proiectul de lege nu conține o normă distinctă referitoare la dreptul de a ataca decizia ANCOM la Curtea de Apel, care să deroge de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, propunem introducerea în cuprinsul proiectului a unei norme derogatorii referitoare la procedura contencioasă, distinctă de cea privind conținutul deciziei ANCOM.

De asemenea, termenul „Contencios” din denumirea „Secția de Contencios administrativ și fiscal” va fi redat cu inițială mică. Totodată, fiind a doua menționare în text a actului normativ, acesta va fi redat astfel: „Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”. Observația este valabilă pentru toate celelalte referiri ulterioare la legea respectivă.

La alin. (8), din rațiuni de redactare a textului, sugerăm ca expresia „punerile de sigilii” să fie înlocuită cu sintagma „aplicarea sigiliilor”.

La alin. (9), în ceea ce privește norma care stabilește momentul de la care curge termenul în care ANCOM poate ataca încheierea prevăzută la alin. (1), propunem revederea trimiterii la prevederile alin. (4), întrucât acest element structural are ca obiect decizia ANCOM.

24. La art. 29 alin. (2), recomandăm ca partea finală a normei să fie redactată astfel: „... la convocarea la sediul ANCOM”.

25. La art. 32 alin. (1), semnalăm că stabilirea faptelor care constituie contravenții s-a realizat, în mare parte (exemplificăm prin punctele 11-19, 23 și 28-33), prin preluarea ad literam a normelor europene. Pentru a se evita încărcarea inutilă a textului, recomandăm reformularea acestora după modelul de la pct. 20, respectiv „nerespectarea de către furnizorul de servicii de găzduire a obligațiilor prevăzute la art. 16 alin. (1), (2), (4), (5) și (6) din Regulament”.

La pct. 7, pentru o informare normativă corectă și pentru evitarea echivocului, este necesar ca expresia „statele membre” să fie redată sub forma „statele membre ale Uniunii Europene”.

La pct. 12, potrivit uzanțelor normative, expresia „menționate la” va fi înlocuită cu sintagma „prevăzute la”. Observația este valabilă și pentru celelalte situații similare din proiect.

26. La art. 35 alin. (2), având în vedere că, potrivit art. 50 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000, „nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere”, sugerăm ca norma propusă să debuteze astfel: „(2) Sancțiunea pentru contravențiile prevăzute la art. 32 se aplică...”.

La alin. (5), pentru rigoarea exprimării, expresia „se consideră că contravenientul” trebuie înlocuită cu sintagma „se consideră că acesta”.

27. La art. 37 alin. (2), fiind a doua menționare în text a actului normativ, acesta va fi redat astfel: „Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare”. Observația este valabilă pentru toate celelalte referiri ulterioare la ordonanța respectivă.

28. La art. 43 alin. (1), pentru un spor de rigoare normativă, norma trebuie reformulată astfel:

         „(1) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art. 32 și art. 33 alin. (1) și (2) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare”.

La alin. (2), semnalăm că trimiterea la dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 trebuie eliminată, întrucât acestea vizează situația actelor normative anterioare intrării în vigoare a respectivei legi.

29. La art. 44 alin. (1) lit. f), apreciem că este necesară revederea trimiterii la art. 21 alin. (4) din Regulamentul serviciilor digitale, având în vedere că norma respectivă privește activitatea organismelor certificate de soluționare extrajudiciară a litigiilor.

La alin. (4), potrivit normelor de tehnică legislativă, recomandăm reformularea normei preconizate astfel:

„(4) Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, decizia ANCOM poate fi atacată în contencios administrativ, la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare, fără parcurgerea procedurii prealabile”.

30. La art. 49 alin. (2), fiind a doua menționare în text a actului normativ, acesta va fi redat astfel: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare”.

31. La art. 50 și 51, având în vedere că soluțiile legislative preconizate sunt de natură să aducă atingere mai multor drepturi fundamentale prevăzute de Constituția României, republicată, propunem revederea și reformularea acestora, pentru următoarele considerente:

31.1. La art. 50, prin normele propuse se intenționează a se deroga de la prevederile art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 și ale art. 47 alin. (2) din Codul muncii.

Precizăm faptul că la art. 47 alin. (2) din Codul muncii se prevede că ,,pe durata detașării salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat”, acest fapt constituind o măsură de protecție socială pentru salariat.

De asemenea, precizăm că în sectorul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat şi un angajator. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 448/2005, a statuat următoarele: "Contractul individual de muncă este convenţia prin care se materializează voinţa angajatorului şi a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncă. În această convenţie, negociată şi liber consimţită, sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislaţie şi de contractele colective de muncă, toate elementele necesare pentru cunoaşterea condiţiilor de desfăşurare şi de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligaţiile şi răspunderile ambelor părţi".

Posibilitatea de renegociere a clauzelor contractuale rezultă din principiul libertății contractuale[1], consacrat la art. 1270 din Codul civil[2], coroborat cu principiul consensualismului, consacrat la
art. 1174 din Codul civil și art. 8 alin. (1) din Codul muncii, principii de bază aplicabile în raporturile juridice de muncă, la încheierea contractului individual de muncă, dar și la modificarea acestuia.

De asemenea, în situația în care drepturile salariale ale salariatului detașat sunt mai mari la angajatorul care a dispus detașarea, ținând cont că detașarea constituie o modificare unilaterală a contractului de muncă din dispoziția angajatorului în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia, reglementarea propusă va încălca principiul libertății contractuale și, totodată, dreptul la muncă în componenta referitoare la salariu și la celelalte drepturi ale salariatului ce decurg din contractul de muncă.

Menționăm, totodată, că pentru ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante din autoritățile și instituțiile publice se poate organiza concurs.

31.2. La art. 51 alin. (1), în ceea ce privește textul propus, precizăm că la art. 505 alin. (2) și (3) din Codul administrativ se prevede că ,,Detașarea se poate dispune pe o funcție publică vacantă sau temporar vacantă” și ,,Detașarea se poate dispune pe o funcție publică de același nivel, cu respectarea categoriei, clasei și gradului profesional al funcționarului public, sau într-o funcție publică de nivel inferior. Funcționarul public poate fi detașat pe o funcție publică de nivel inferior numai cu acordul său scris.”

Prin urmare, raportul de serviciu al unui funcționar public nu se poate asemăna cu raportul de muncă al unui salariat, funcționarul public exercitând prerogativa de putere publică.

Totodată, nu este clar ce se va întâmpla cu raportul de serviciu al funcționarului public, cauzele de suspendare fiind în mod expres prevăzute în Codul administrativ. În plus, este incert ce regim juridic se va aplica persoanei detașate de pe funcția publică pe o funcția contractuală.

Mai mult decât atât, perioada detașării este prevăzută diferit la art. 46 alin. (1) din Codul muncii ,,detașarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an”, față de art. 505 alin. (1) din Codul administrativ care prevede că ,,detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni”.

La alin. (6), precizăm că perioada de detașare nu poate constitui vechime în gradul profesional al funcției publice din care se detașează având în vedere faptul că persoana detașată nu exercită o funcție publică.

31.3. Sub rezerva celor semnalate anterior, formulăm următoarele observații și propuneri de tehnică legislativă și de redactare a textului normativ:

a) La art. 50 alin. (1), după denumirea ordonanței de urgență a Guvernului se va introduce sintagma „cu modificările și completările ulterioare”.

De asemenea, pentru fluența exprimării, expresia „în coordonarea/subordonarea/autoritatea” va fi redată sub forma „în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea”, iar expresia „entități publice” se va înlocui cu sintagma „persoane juridice de drept public”.

La alin. (2), fiind a doua menționare în text a legii, trimiterea la Codul muncii va fi redată astfel: „Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Observația este valabilă și pentru art. 51 alin. (2).

b) La art. 51 alin. (1), pentru același considerent, cea de-a doua trimitere din text la Codul administrativ va fi redată sub forma „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare”. Observația este valabilă pentru toate celelalte referiri ulterioare la ordonanța respectivă.

La alin. (3), potrivit uzanțelor normative, norma preconizată va debuta astfel: „(3) Prin derogare de la prevederile art. 505 alin. (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, detașarea...”.

32. La art. 52, potrivit uzanțelor normative, partea introductivă va fi redată astfel:

„Art. 52. – Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:”.

Pentru același considerent, la partea dispozitivă a pct. 1, expresia „alineatul (3)” va fi redată sub forma „alin. (3)”.

La partea dispozitivă a pct. 4, enumerarea alineatelor va fi redactată astfel: „alineatele (1), (2), (5), (7) și (8)”.

33. Referitor la textul preconizat pentru art. 5 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, pentru evitarea repetiției, propunem ca partea finală a normei să fie reformulată astfel: „... în vederea primirii oricăror comunicări, potrivit legii”.

La norma propusă pentru art. 11 alin. (3), pentru rigoare normativă, partea finală a acesteia va fi redată astfel: „art. 4-6 și 8 din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale)”. Prin urmare, la norma preconizată pentru art. 17 alin. (2), fiind a doua menționare a actului juridic european în textul Legii nr. 365/2002, acesta va fi redat sub forma „Regulamentul (UE) 2022/2065”.

La norma privind art. 17 alin. (7), sugerăm ca expresia „instituții sau autorități publice ce deține atribuții” să fie înlocuită cu expresia „autorități sau instituții publice care exercită atribuții”. Observația este valabilă în mod corespunzător și pentru norma propusă pentru art. 23 alin. (2).

 

 

PREȘEDINTE

 

Florin IORDACHE

 

 

 

București

Nr. 1181/13.12.2023

 


[1] În Decizia Curții Constituționale nr. 356/2005 se arată că „libertatea contractuală este posibilitatea recunoscută oricărui subiect de drept de a încheia un contract, în înţelesul de mutuus consensus, de produs al manifestării sale de voinţă convergentă cu a celeilalte sau celorlalte părţi, de a stabili conţinutul acestuia şi de a-i determina obiectul, dobândind drepturi şi asumându-şi obligaţii a căror respectare este obligatorie pentru părţile contractante”.

[2] „(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege”.